sâmbătă, 7 septembrie 2013

Balada lavandei (7)

Secretele aromaterapiei şi ale virtuţilor uleiurilor esenţiale


Părăsind platoul Albion şi Vaucluse, Drumurile Lavandei se îndreaptă către Alpes-de-Haute-Provence.

Câteva parcele de maci mărginesc câmpurile de lavandă, pe care se detaşează silueta localităţii Simiane-la-Rotonde, al cărei donjon milenar, capodoperă a artei romanice din secolul al XII-lea, este unic în Provence. În interiorul donjonului, într-un decor demn de Cavalerii mesei rotunde, laboratoarele „Saint-Victoire” iniţiază vizitatorii în secretele aromaterapiei, ale virtuţilor uleiurilor esenţiale.
Localitatea este numită şi „capitala uleiurilor esenţiale”. Creată în 1979, „Societatea cooperativă a plantelor de parfum” din Provence acoperă 40% din piaţa de uleiuri esenţiale a Franţei, producând anual în jur de 35 de tone de uleiuri de lavandă şi 980 de tone de uleiuri de lavandină. În apropiere se află Abaţia „Valsaintes”, cu o grădină extraordinară ce găzduieşte adevărate minuni botanice cu parfumuri puternice şi culori magnifice.
De la Banon, urmând coasta muntelui Lure, ghidat de numeroasele câmpuri de lavandă, călătorul ajunge la Mane, un sat cu aer desuet, dar cu un bogat patrimoniu istoric. Citadela lui, datând din secolul al XII-lea, apără o dublă incintă în formă de elice care i-a permis să reziste atacurilor vecinilor de la Forcalquier. Dar adevăratul tezaur al locuitorilor din Mane este biserica parohială, construită în jurul unei biserici romanice, „Notre-Dame-de-Salagon”, restaurată astăzi şi clasată monument istoric. Grădina ei a fost reconvertită în muzeu etnobotanic.
Cu deloc modesta deviză „Mai sus decât Alpii”, localitatea Forcalquier evocă „Întâlnirile muzicale” din Haute-Provence. Ea este însă cunoscută şi pentru bogăţia şi varietatea patrimoniului arhitectural. Există mulţi turişti care vin aici mai ales pentru a gusta un pastis „Henri Bardouin”, produs din 1898, de renumita Distilerie de la Lure, din 65 de plante şi condimente.
Diferenţa dintre distilarea uleiurilor esenţiale şi a alcoolurilor nu este, de altfel, foarte mare şi ea este învăţată la „Universitatea Europeană a Parfumurilor” din localitate, instalată într-o parte a vechii mânăstiri a Cordelierilor, din secolul al XIII-lea. Instituţie privată, susţinută de profesionişti ai sectorului - cosmetică, parfumerie, arome ambientale, savonerie sau agroalimentare -, ea constă într-un laborator de analiză senzorială şi un pol de formare în meşteşugurile respective.
La Forcalquier, unii se mulţumesc să respire aerul timpului, aşezaţi pe terasa unei cafenele, reflectând la sentinţa de pe cadranul solar din localitate: „Copile, aminteşte-ţi că eu măsor timpul pe care îl pierzi tu”.
Capitala antichităţilor, o veritabilă „Veneţie Provensală”

L’Isle-sur-la-Sorgue este un încântător oraş lacustru, un delicios labirint de cheiuri şi mici poduri aruncate deasupra canalelor, care oferă oraşului un aspect veneţian. I se adaugă farmecul morilor din secolele al XII-lea şi al XIII-lea. Aici se prelucrau lâna şi mătasea. La origine oraş de pescari, nu era în Evul Mediu decât o insulă pierdută în mijlocul mlaştinilor. Astăzi, oraşul este plin de magazine de antichităţi, de o parte şi de alta a canalelor, cu frumoase faţade gotice. Oraşul a fost clasat recent ca al treilea loc european al antichităţilor şi al brocantelor după Londra şi Saint-Ouen. Colecţionari şi pasionaţi de artă din întreaga lume vin de două ori pe an la târgurile ce se ţin aici de Paşte şi de Sfânta Maria, la 15 august. Ele sunt organizate de René Legier, împreună cu prietenul său, încă din 15 august 1966. Succesul a fost imediat. De la 14 expozanţi, astăzi sunt mai mult de 350 de profesionişti, dintre care, foarte mulţi cu diplome de specialitate. Toate obiectele vândute în magazinele de antichităţi au istoricul provenienţei şi un certificat de autenticitate semnat de trei experţi.

Bistrourile din Provence sunt renumite, dar pentru a vă iniţia în taina gastronomiei, citiţi romanele lui Peter Maile, „Din nou în Provence”, „Lecţii de franceză”, „Hotel Pastis”, „Provence pentru totdeauna”.
Viaţa de pe aceste meleaguri nu e niciodată lipsită de curiozităţi, iar geniul naţional de a complica lucrurile vă va însoţi permanent. Sunt cărţi pe care le veţi savura ca şi cum aţi degusta un vin bun, gândind că lucrurile luminoase din viaţa noastră nu ar trebui să aibă sfârşit. În Provence, bucuria şi plăcerea sunt contagioase.


4 comentarii:

  1. frumoasa calatorie si azi ...
    weekend placut, Melly!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasă prezentare a unei regiuni ce merită vizitată, admirată.. Nu pot decât să-mi închipui mireasma de lavandă care pluteşte în aer...
    Am văzut la tv că şi în România au început unii să cultive levănţică pe multe hectare de teren. Francezii o fac de secole!

    O duminică frumoasă, dragă Melly! :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ador lavanda, iar drumul parcurs datorita tie a fost fermecator, un drum parca in alt univers.
    Multumesc, Melly !

    RăspundețiȘtergere